Sunday, November 30th, 2008

Traditii

Obiceiuri de Craciun la romani

Torsul si tesutul lanii:

advertisements:

Unul dintre obiceiurile de Craciun ale romanilor este legat de torsul si tesutul lanii, obicei de care femeile erau tare mandre, tesand pentru familie atat hainele pe care le purtau cat si obiecte de impodobit casa cum ar fi stergarele, paturile. Se adunau in sezatori, cate mai multe familii la o casa pentru a avea mai mult spor si pentru atmosfera prieteneasca si calda care exista. Femeile mai varstnice le dadeau sfaturi celor mai tinere, initiindu-le in aceasta meserie de tors si tesut lana si canepa. Pe langa faptul ca in sezatori se muncea, in acelasi timp era si un bun prilej pentru a afla vestile care circulau in comunitate, de a se spune ghicitori, proverbe, de a se canta balade, de a se invata colinde, adica de a se pastra viu folclorul romanesc.

Colindatul:

Colindatul este un obicei stravechi. Cei dintai colindatori au fost pastorii care au venit la pestera luminata unde S-a nascut Pruncul Iisus si bucurandu-se de acest semn ceresc si de glasul ingerilor au vestit degraba in cetatea Betleemului minunea la care au fost martori. Colindul este o nepretuita zestre spirituala, pe care o mostenim din mosi-stramosi. El este sfant, pentru ca transmite un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu. Dar colindul este si bun, pentru ca acesta veste are menirea sa slujeasca vietii, sa aduca atata bine in lume si intre oameni. Din vremuri vechi, colindele, datinile si obiceiurile noastre de Craciun au fost o adevarata scoala de virtuti morale, intarind simtamintele de fratietate si de buna intelegere. Colindatorii le canta cu incredintarea ca sunt solii unei lumii mai bune, cu binecuvantarea Domnului care a venit intre noi “Sa se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca”. Colindele ne inalta sufleteste, ne innoiesc faptura interioara, ne apropie unii de altii, ne fac mai buni, mai iubitori, mai iertatori, mai credinciosi, intr-un cuvant ne picura in suflete acea liniste si acel echilibru moral ce ne este atat de necesar in calatoria vietii.

Perioada Craciunului Povestita De Batrani:

In unele zone in Ajunul Craciunului, gospodarii isi strang din sat tot ce au imprumutat. In Mehedinti parintii pun copiilor banuti in buzunare de Craciun pentru ca anul viitor sa fie imbelsugat.Tot in ajunul Craciunului, painea se aseaza sub masa pentru a aduce noroc familiei iar sub fata de masa se pune pleava de grau, pentru belsug.In orice loc din Romania Craciunul incepe cu postul care dureaza sase saptamani: (15 noiembrie – 24 decembrie). Postul presupune renuntarea la carne, oua si lapte, cum ar spune bunicii la mancarea de dulce.Un post adevarat inseamna renuntare la dragostea fizica, la bautura, plata datoriilor. In sate in post nu se deschid radioul sau televizorul, nu se fac petreceri. Postul se incheie in noaptea de Craciun dupa Litanie.

Din 15 noiembrie de cand se lasa postul cuvenit acestei sarbatori, dupa fiecare liturghie sau dupa fiecare vecernie, romanii de la sate incep sa repete colindele.In unele parti ale tarii exista un obicei numit “Umblatul cu icoana”, care semnifica nasterea lui Isus. In nordul Moldovei se pregateste masa de Ajunul Craciunului cu mancare de post. Nimeni nu are voie sa descopere masa pana nu intra preotul pe usa.Preotul blagosloveste masa, gusta primul bucatele, abia apoi mananca cei ai casei Taierea porcului de Ignat este un obicei pur romanesc, obiceiul a fost “crestinat” la sfarsitul evului mediu.Ca de fiecare data exista o legenda in spatele acestui obicei. Legenda spune ca un barbat, pe nume Ignat, vrand sa taie porcul, si-a lovit din greseala tatal cu securea in cap.Batranul a murit, a fost ingropat, iar fiul, ravasit de cele intamplate, si-a luat lumea in cap. Dupa altii Ignat este divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sf. Ignatie Teofanul.

Ziua de Ignat este pe 20 decembrie. In acesta zi oamenii nu au voie sa faca altceva in gospodarie decat sa taie si sa prepare porcului. Traditia spune ca cei saraci, daca nu au porc, trebuie sa taie un alt animal. Batranii cred ca in noaptea de dinaintea Ignatului, porcul isi viseaza cutitul. Cei milosi nu au voie sa participe la taiatul porcului, pentru ca el moare greu si carnea nu mai este buna. In ziua de Ignat copii sunt insemnati in frunte cu sangele animalului.Deobicei bunicii fac semnul crucii pe fruntea copiilor pentru ca acestia sa fie sanatosi.

Ziua de Ignat este dedicata prepararii carnii si conservarii ei.Femeile si barbatii incep transarea si pregatirea slaninii, a caltabosilor, sangeretelui. In unele gospodarii din Valcea o buna parte din carne se prajeste si sareaza si se pastreaza in untura topita. Acum incep pregatirile pentru masa de Craciun. Gospodinele pun deoparte carne pentru sarmale, cea pentru friptura, osanza pentru prajituri. Totul este aproape gata pentru Craciun. Copiilor pe vremuri le se imparteau covrigi si nuci si mere. Azi … Azi bani si dulciuri. La sate in ajun merg la colindat si copiii si adultii. In seara de Ajun, casele frumos decorate si perfect curatate isi primesc colidatorii. Colindatul este un ritual compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri si gesturi. Colindele transmit urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul an. Colindatul este cea mai raspandita traditie a romanilor.

In Ardeal in asteptarea colindatorilor mesele sunt intinse. Colindatorii isi incep ziua in zori si termina in amurg. In Maramures colindatorii intreaba: “Slobodu-i a corinda?”. Dupa ce canta in curte vreo doua-trei corinde incheiate cu urari, tinerii sunt poftiti inauntru, pentru a fi cinstiti cu bucate si bautura.

Ziua de ajun este pentru romani un bun prilej sa isi viziteze pe prietenii, rudele si pe vecini. Daca primesc dezlegare de la preotul satului dupa ce isi “colinda” rudele si prietenii, romanii primesc in schimb tuica fiarta, vin si cozonac.

Brondosii:

In preajma Craciunului (jud Maramures )tinerii imbraca costume traditionale, opinci, gaci albi de bumbac si camasa alba taraneasca, poarta masti confectionate din piei de oaie sau de capra instrutate, hamuri cu clopote de alama. Este un obicei precrestin, mastile avand rolul de a speria raul din lume.

advertisements: